Gânduri corset – Mă doare felul cum te iubesc!

Gânduri corset – Mă doare felul cum te iubesc!

Văzusem caseta de scrisori pe care doamna Elevera o ridicase de pe noptieră și o ținea la piept. Părea foarte importantă pentru dânsa, la cât de bine își găsise cutia loc la pieptul ei, iar pe mine mă tulbura o curiozitate nebună. Nu locuiam de mult timp cu această familie, iar acum urma să mă mut într-o camera la care nu avusem acces. Aveam și balcon! 

Luată de val, doamna Elevera uită caseta în camera mea și nu m-am putut abține să  nu mă dedau să citesc pe ascuns. Scrisorile erau așezate în grupuri prinse cu elastic, așa că l-am luat pe cel mai subțire. Am citit și am plâns…

scrisodarea

*
Prima scrisoare – Dresmer – 7 iunie 
M-am străduit să mă împac cu ideea de a nu mai complimenta ziua cu ce simt. M-am simțit încorsetat, limitat și neliniștit.  Nu m-am simțit spontan, ci mai degrabă ușor derutat.
Una caldă, una rece… Oare iți fac rău? Oare ce simțim e mai mult decât suporți și vrei? Oare greșesc că îmi las sufletul liber în prezența ta? Aș vrea să te rog să îmi promiți ceva. Când ceea ce suntem noi, e mai mult decat dorești, prea de tot, când simți că banalul meu intra în conflict cu viața ta, să îmi spui. Nu ne oprim pentru că eu nu aș avea timp sau disponibilitate. Voi lupta să menținem ce avem. Eu spun că mai e mult de la experiența noastră.
Sunt multe pe inima mea… nu mai spun nimic.
Te sărută ventuzesc, Dresmi!
*
Scrisoarea a doua – Elevera – 11 iunie 
Dragul meu Dresmi,
Sunt complet derutată. Până la tine, mă consideram o ființă confuză, zăpăcită, aiurită, dar întâlnindu-te pe tine, îmi dau seama că nu am trăit nimic din ceea ce trăiesc acum… De ce ar fi prea mult din ce aș dori să simt? De ce ai impresia că îmi faci rău? Așa de <naivă> și <prostuță> sunt în atitudinea mea, încat în ochii tăi, eu nu aș putea să îmi gestionez sentimentele și trăirile?
Faptul că iti dau ție importanță în aceste momente, nu înseamnă că eu nu sunt conștientă că tu ești… ceea ce trebuie să fiu. De ce mă situezi pe altă treaptă de neînțelegere? Vorbești și spui „te iubesc, îmi ești drag, îmi e dor de tine, ești cea mai bună persoană” … tuturor cunoscuților, de ce eu aș fi eu cea care să sufere?
Vorbele tale frumoase sunt pentru toți cunoscuții tăi. Toți îți sunt dragi și toți importanți,  iar pentru acest lucru te apreciez mult. Faci lumea un loc mai bun și nouă tuturor ne aduci o fericire aparte.
Ți se pare că spre deosebire de ceilalți, aș fi mai implicată, aș fi mai  altfel și aș crede că vorbele tale frumoase sunt numai pentru mine?
Dresmi, îmi ești extrem de drag și dacă ar fi să te parafrazez, așa cum îți place ție, îmi e dor încontinuu de tine,  <sper să nu fac o cădere de calciu>
Nu înteleg cum mă percepi tu. Faptul că tu ești universal, că iubești să iți spui trăirile, nu te face mai vulnerabil, mai… cel ce nu poate duce, ce primește de la toți prietenii tăi dragi. Îți facem rău noi? Îți face rău Zoe că spune că te iubește? Îți face rău Nathalie că e grijulie cu tine? Îți face rău Elevera că îți spune câte în luna și în stele? Nu! Atunci, de ce te temi, când știi că toți te iubim și tu ne iubești pe toți?!
Ce avem noi doi, nu trebuie menținut prin luptă, ci trebuie trăit firesc și simplu…. Eu sunt aici, voi fi mereu aici, dar tu ai nevoie și de ragaz…
Nu-mi faci rău deloc; îmi luminezi zilele, îmi aduci bucurie nopțile, iar pentru acest lucru îți mulțumesc. Să știi că sunt mai puternică decat crezi!!
Te sărută pe botic, Elevera.
*
Scrisoarea a treia – Dresmer – 19 iunie
 Frumos răspuns. L-am așteptat deși nu tu ai declanșat reacția mea. Teama mea este să nu fiu ridicol.  Ce ai scris mi-a servit ca o confirmare că nu sunt ridicol. Pe tine te percep matură, echilibrată și extrem de senzorială. E un deliciu să te fi cunoscut în toți acești ani.
Ce nostim ai încheiat tu scrisoarea. Uite, chiar îți voi da boticul bosumflat la sărutat, că mult îmi mai place mie.
Multumesc că mi-ai răspuns. Îmi place să văd reacția ta precum o explozie solară. Îmi lipsești și sper să mă intorc curând ca să nu mai fim nevoiți să ne scriem. Ai tu grijă de căței pâna vin eu.
Te sărută ventuzesc, Dresmer!
*
Scrisoarea a patra – Elemera  24 iunie
Dragule drag,
Aha, uite că mi-ai răspuns. Mă temeam că te-am cam luat tare. Stii, Dresmi, nu știu unde va duce relația noastră, dar știu unde e acum. Știi tu ce îmi doresc eu cel mai mult? Sa reușesc să simt ce simt acum cât mai mult timp, să reușesc să nu mă plictisesc, să reușesc să îți transmit cât mai frumos ce simt.
Și, dacă până acum nu am înțeles ce înseamnă: „Mă doare felul cum te iubesc”, acum sigur știu ce înseamnă. Într-o lume închipuită, doar a mea, tu chiar exiști și ești lângă mine acum.
Faptul că am această deschidere către inima ta, mă face să cred în ce nu credeam, că undeva, cineva ne-a ghidat pașii să ne întâlnim. Tot timpul am o teamă teribilă să nu fie, nu un joc, pentru că e un joc drag inimii mele, ci o prietenie ieftină. Când scrii că mă iubești, mă simt ciudat. Când îți scriu eu că te iubesc, mă simt și mai ciudat. Ne jucăm și îmi place. Serile mele înseamnă Dresmi. Mă culc cu tine în gând, mă trezesc cu tine în gând. Emoțiile tale sunt și ale mele.
Te citesc și nu pot să îmi închipui că acea încălzire nefirească a inimii tale e și a mea. Te caut cu gândul și îmi bate inima. Imi e greu să te ascult, să îți ascult glasul. Știi, dacă prima dată A FOST CURIOZITATEA SUNETULUI VOCII TALE, acum nu o mai aud, ci aud cuvintele și felul în care le rostești și mă înfior de plăcerea discuției. Mă faci să nu mai pot vorbi la telefon. Țineam mâna pe telefon și eram dusă de emoție. Ce nebunie! Mă mir de mine.
Mă lași fără cuvinte, fără sunetul vocii. Mă faci să îmi fie frică de mine. Dar, și ce minune îmi dai când îmi spui că EU, chiar eu, sunt cea care a reușit să ajungă la SALA MOTOARELOR. 
Am tot scris și tot mai scriu… cuvintele sunt deja puține pentru a exprima nebunia noastră. Într-o lume în care suntem prea preocupați, prea prinși în tot felul de lucruri fără importanță, uităm să ne <vedem>. Dar, tu și cu mine am reușit minunea dialogului și a simțirii. 
Dresmi, ține minte! Cuvintele tale produc emoții. Cuvintele tale fac minuni, nu sunt spuse în zadar.
Te iubesc ciudat, fără așteptări. Te iubesc pur și în același timp îmi doresc ca tu să fi nebunia mea. Nu stiu ce doresc, nu știu ce vreau, dar știu că așa cum ești tu pentru mine, e mai mult decât am așteptat.
Nu te iubesc cu iubirea plictisitoare și obositoare. Simt! Simt fluturași de îndrăgostită, de starea aceea minunată și nebună când zbori fără aripi, când gândești fără gânduri, când te simti singur dacă nu gândești în doi.
Ești în mine la modul ciudat.
Te simt, dragul meu Dresmi!
_________________
Sursă foto – pasi.ro

4 gânduri despre „Gânduri corset – Mă doare felul cum te iubesc!

  1. incredibleyoung noiembrie 10, 2013 la 10:25 Reply

    Like, like, sunt fan scrisori de genul asta… 🙂

    Apreciază

    • cosmisian noiembrie 9, 2013 la 16:51 Reply

      🙂 Multumesc pentru recomandare!

      Apreciază

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: