Peripețiile unui stilou fără cerneală – piept din pagini scrise

Peripețiile unui stilou fără cerneală – piept din pagini scrise

     Ziua în care am plecat de la Frizerie am avut impresia că am uitat ceva. Ceaşca de cafea îşi pierduse menirea în ciuda poftei de amar. M-am prefăcut, iar minciuna mea pare să te fi urmărit. Cum aş putea să nu te văd? Mă priveşti încă şi acum, sau ceva din privirea ta mi-a rămas întipărit în aerul pe care îl respir de fiecare dată. Fără să ştii, am cerut de la Delia numele ultimei cărţi pe care o citeai. Vise! Tu mă cauţi când visele nu refuză spectacolul pe care sperai să îl visezi noapte de noapte. Te-ai gândit că aş putea să te găsesc după titlul ultimei tale cărţi citite?

     Purtam şi eu o copie a acelei cărţi. În timp ce tu dormeai, am modificat paragrafe întregi. Mă joc adesea cu cărţile pe care le citeşti. Oare acum înţelegi de ce reiei întotdeauna citirea de la capitolul ce precede semnul de carte? Eu îţi fac asta. Te supun unui chin al repetiţiei. Şi, nu o faci de plictiseala. Am ajuns să te cunosc. Simţi şi doreşti! E mai bine acum, avându-ţi încheieturile prinse între ele cu un şnur moale al gândului că te-am atins când dormeai.

     E dimineaţă şi în drumul meu spre serviciu. Am oprit la Patiseria Paese din josul străzii şi am luat un croasant, încă aburind. Mi-a spus dra de acolo să aştept să prindă din mers aroma dimineţii, ceea ce am şi făcut. Degetele mele miros a unt şi a crustă, uşor sfărâmicioasă.

Sursa foto – Pen & Pad

     Am intrat în birou şi am oferit colegilor propriul lor croasant. Îl aşteptau. George s-a oprit şi m-a privit îndelung. A zâmbit şi mi-a spus că am pe chip un nou capitol de care e tare curios. A rămas cu acea curiozitate întreaga zi. M-am privit în oglindă şi nu mi se vedea capitolul pe chip, iar în oglindă era cu totul altceva. Am văzut un mini-spatiu între paginile cărţii, pe care le întorc cu mare atenţie ca să nu îi răpesc cărţii perfecţiunea cu care îşi închide capitolele. O hârtie ruptă în grabă adăpostea o altă aromă pe care nu o puteam atribui decât gurii tale. Ştiai că buzele tale sunt moi şi pecetluiesc sărutul cu o putere ameţitoare? Ştiai, cum să nu ştii…

     Am atins pagina şi ţi-am simţit privirea aplecându-se spre pieptul meu. De acolo ai luat hârtia? Din sufletul meu? Mai am încă pagini nescrise? Dacă pagina ai luat-o de acolo, iubirea ce mi-o porţi ai luat-o din sufletul tău? Am ajuns la concluzia că am o inimă nescrisă suficient, iar tu ai o inimă plină de iubirea înscrisă pe fâşii de pagini smulse dimineaţa devreme din pieptul meu. Oare este greşit să îmi doresc să mă rescrii în fiecare dimineaţă?

 (Excercitiu stângaci de literatură)

© Cosmisian, Timișoara