Când strigătul de ajutor e doar risipă

Când strigătul de ajutor e doar risipă

 

Sursă foto – recomand să citiți!

Spuneai că mintea limpede nu naște ciudă și sete de răzbunare pentru cei neputincioși
M-ai făcut să cred că putem trăi din nou fără să ne pese de plânsul stins al celor apăsați
Credeam cu pieptul acoperit de carapacea ochilor închiși că nu te vei ridica să-i cauți
Pe cei care ți-au răpit ideea omului iubit și demn

Aseară ți-am auzit bătăile inimii mai ferme ca zbuciumul munților când lava le erupe
Te-ai strecurat pe-ascuns în lumea nemiloasă a celor care au furat copilăria fetelor tale
Sunt mulți aceia și nimeni nu le sapă gropile căderii și rușinii în care ochii să le piară
Iar inima fetițelor le bate înstrăinată de vise smulse

Știai de mult că fac grotești și înjositoare fapte fără să se gândească prea mult cât doare
Părinții suspinând cu poze vechi așteaptă revenirea unui trecut cu formă stinsă de timp
Minciunile cu nume de dovadă nu le-au stres încăpățânarea cu care cred în viața de apoi
Copiii lor la piept îi vor, o clipă să îi simtă

Anii le-au trecut și chinul dur le-a șters dorința de a mai năzui salvarea să le recunoască
Chipul strivit de lovituri cretine și forța infernală cu care trupurile slabe li s-au stafidit
Pieptul mi-e gol și inima mi-este mică la ce le-aș face de i-aș putea înfrânge într-o clipă
Când strigătul de ajutor e doar risipă

Cine le va salva cu totul de aceea frică?

© Cosmisian

13 august 2019