Frunzele îngălbenite de toamnă cred că sunt semințe de soare

Frunzele îngălbenite de toamnă cred că sunt semințe de soare

 

Gânduri pierdute, parcă luate pe sus de vântul ignoranței de dimineață,

s-au abandonat trecerii timpului.

Tristețea pusese stăpânire pe trupul unei fetițe.

Trupul îi era înstrăinat de menirea de a ține grupate

gândurile fragede ale unui pui de om,

așa cum toamna dă peste cap bunul mers al naturii,

alienând frunzele de coronamentul bogat al unui nuc,

până mai ieri, verde. Sau, vară.

Unei ființe umane nu îi mai poți pune gândurile în minte,

odată rupte din autoînșelarea că nu mai sunt binevenite.

Toamna este influența exterioară impusă

relației dintre arbore și strălucirea de-o vară a acestuia.

Nimic nu doare mai mult decât autoizolarea frunzei,

anesteziată de iluzia că ar fi sămânță.

Doar toamna poate induce în eroare

frunzele care și-au dorit să fie soare la apus, soare la răsărit, soare.

Galbenul lor rătăcitor le face să creadă că sunt semințe de soare.

 

Sursă poză.

© Cosmisian