Mușcata Norilor – De Elena Bonta
Muşcata şi norul
(pentru Cosmisian Gânduri)
Intr-o zi, pe cer, un nor,
Timpul a oprit din zbor.
Clip-a prins-o intr-o muşcată
Ce s-a înroşit pe dată.
Soarele cand s-o sărute,
Norul i-a ieşit în faţă, iute!
Floarea apă a vrut să bea,
Norul ploaia-i aducea!
Eu mă duc cu gându-acum
Amintiri dragi să adun.
Văd muşcata în ferestră,
Roşie zâmbind din glastră.
Si un nor pufos pe cer,
Ce-o iubeste efemer!
© Elena Bonta
31.10.2o19
Imi plac versurile. Felicitări!
ApreciazăApreciază
Cand am vazut fotografia publicatade AtDoru, hmm…, imi spun eu, Pastram frumos in noi, iar cuvintele il pot evidentia. E randul tau, nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai scris si tu despre Muscata Norilor si nu am vazut? Intreb pentru un prieten…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ah, încă nu . Nu ma grăbesc ca fata la măritat. M-am grăbit o dată 😃
ApreciazăApreciază