Ultima Frunza?
Se confirma ca nu, cand pervazul pare ca este un pian fara clape
Potecuto, poezia ta este mai mult decat asteptata, este croita in liniste, e o soapta. Tu stii ca am spus asta adesea, poeziile tale le citesc repetat, in soapta! Soapta, soapta, soapta…Cand pervazul e-un pian fara clape
Toamna le-a topit,iar acum sunt doar ape
Din ele o parte le face cuvinte, sau soapte
Din restul formeaza fulgi pentru-o noapte.
Temele pe care le propun, sunt lunare. Dar, oricine poate scrie pe o tema din trecut. As vrea sa mai primesc notificari despre teme trecute, pe care le actualizam. Ei bine, luna incepe de astazi…
O ultimă frunză, ca un ultim cuvânt,
Rătăcită pe drumul dintre cer şi pământ,
S-a oprit pentru-o clipă într-un colţ de pian,
Să îşi cânte plecarea chiar în actul final
Să nu mai suspine, să nu ne mai doară
Nici dorul, nici frigul, să nu ni se pară
Că toamna-i doar moarte şi-i vânt şi sunt ploi,
Că e doar amorţire împărţită la doi
Vezi articolul original 194 de cuvinte mai mult
Cosmisian - Neoproză „smart emotional” 
Minunată poezie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Vero dragă!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Faci ce faci şi mă tot pui în situaţia de a rămâne fără cuvinte…
Mulţumesc mult, tare, tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ramai tu fara cuvinte atat de usor 🙂 Asteptam si cuvintele tale despre muscata norilor, nu-i asa? Nu este obligatoriu, dar sunt sigur ca va iesi ceva plin de petale.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc! Nu pot promite nimic. Nu zic nu. Dar nici da. 🙄
ApreciazăApreciază
Sa lasam norii sa decida.
Ah, mi-am amintit de Andreotti… Bine, zilele trecute reciteam articole de pe blogul ei…
ApreciazăApreciază
Da, îi lăsăm.
Chiar, ce mai ştii de ea?
ApreciazăApreciază