Spicuiri 3 din „Fetița cu codițe și Firul Narațiunii”

Spicuiri 3 din „Fetița cu codițe și Firul Narațiunii”

Din Cap. 5

     Duminicile erau toate la fel. Monotonia și rutina își aveau întotdeauna prostul obicei de a ne vizita când familia fetiței cu codițe era împreună. Pe semne că îi urmărea. Camera de zi era din nou închisă. Era o cameră de oaspeți, dar era tratată cu multă nedreptate. Prea puțini oaspeți puteau spune că au văzut-o. Cu toate acestea, regula nescrisă a familiei era agățată cu șnur de cheia ce stătea în ușă. Era mai tot timpul închisă, deși niciunul dintre ei nu era interesat de o vizită scurtă.

     Ați văzut vreodată o tablă de șah care să joace cu propria-i limitare la două culori, prinse între ele doar la colțuri? În camera de oaspeți se juca șah în liniște. Noi nu aveam nevoie de cheie pentru a intra. Intram fără cheie, jucam fără piese. Acelea fac prea mult zgomot. Ne plăcea să jucăm părți ale trecutului pe care îl încercam din nou și din nou, simulând posibile variațiuni de prezent, de viitor.

Sursa poza

     Tabla de șah este o imagine perfectă a noastră, a mea și a Firului Narațiunii. Un număr limitat de posibile mutări, aparent infinite, făceau din încercările noastre un adevărat spectacol în două culori. De departe, liniștea domnea, sugerând uitare. De aproape, desfășurarea culorilor…

© Cosmisian