Ideea cu identitate proprie
Este sâmbăta aceea cu surprize. Întri în email, citești un articol al unui blog la care ești abonat. Au apărut câteva cărți pentru copii. Orice proiect care introduce copiii în lumea minunată a cărții este de lăudat. Cu cât mai devreme sunt ajutați și asistați să iubească literatura, cu atât mai sănătoși vor fi. Editurile își au rolul lor, părinții pe al lor, autorii și ilustratorii pe al lor; fiecare poziție trebuie ocupată ferm pentru a produce o schimbare solidă a situației triste a industriei de carte din țara noastră. Știați că un român cheltuie în medie 18 lei pe an pentru cărți?
Articolul de dimineață mi-a atras atenția în primul rând prin profilul editurii în cauză. Îmi trimisesem manuscrisele din seria Păpădiei via email și-am discutat față în față mai mult de o oră cu manuscrisele tipărite în mână. După aceasta a urmat o tăcere fără explicații, apoi am sunat și am aflat că editura nu dorește să publice literatură pentru copii.
Astăzi mi-am văzut ideea în proiectul lor. De la discuția noastră, cei de la editură și-au extins cumva profilul, publicând… Ghiciți ce? Chiar literatură pentru copii. Și nu orice fel. Chiar ceva care imita ideea proiectului prezentat de mine cu puțin timp în urmă. Bineînțeles că am luat legătura cu persoana de contact a editurii, care în cele din urmă m-a sunat, mi-a închis telefonul în nas. Cerusem numărul de telefon al deținătorul acestei edituri. Nu a dorit să mi-l ofere. Am trimis email și mi s-a răspuns în scurt timp cu varianta „amiabilă”, și ironică. Sau, dacă voi menționa numele editurii, mă vor da în judecată.
M-am interesat la OSIM și ORDA. Ideea mea nu a fost înscrisă niciunde, este prezentată în sine pe blog încă din 2012, în mod practic. Editorul neagă faptul că și-ar aminti de vreo discuție cu mine despre toate acele detalii pe care le-am acuzat, dar proiectul lor este fidel modelului meu. Ce pot face eu în situația dată? Nimic care să schimbe situația în favoarea mea. Am fost un ignorant. Plin de entuziasm, mi-am oferit ideile pe promisiuni despre care nu există consemnări. În condițiile legii de astăzi, nu pot acționa pentru a revendica o idee preluată. Legea este de partea celui incriminat de preluare, cum că i-ai știrbi imaginea.
Mi s-a recomandat ca ideile și conceptele să fie înscrise la OSIM sau ORDA. Cred că sunt și alte Instituții care protejează aceste idei. Dreptul de autor este o categorie diferită, puțin mai clară în lege. Nu întru totul, că dacă ar fi, nu am avea atât de mulți plagiatori nepedepsiți. Furtul intelectual este mai ușor de dovedit.
Concluzie: Când vă oferiți ideile cuiva, o faceți doar acoperiți de contracte scrise care să vă apere. Acest subiect poate fi dezvoltat, mai ales că în România nu te iartă nimeni pentru ignoranță. Bine, pe mine mă iert singur, că nu am ce face.
Fotografie – servhost . ro
Cosmisian - Neoproză „smart emotional” 
Nu-mi vine să cred! Dacă s-a ajuns practica asta la nivel de editură e mai mult decât trist! Nu lăsa lucrurile aşa! Cum e posibil să se întâmple asta?
Poate că ar fi meritat să pui cărţile pe masă cu totul.
ApreciazăApreciază
Potecuto, este simplu. Ei au venit la mine pentru detaliile proiectului. Am discutat, erau foarte entuziasmati. Daca ai fi vazut scena, fata de la editura, cu prietenul ei de fata, a spus: Te vreau la noi. Le-am aratat din manuscrise imaginile, cum doresc sa apara ele in carte, am scos din rucsac pachetul de creioane colorate. Era finalul saptamanii. Fusese programata intalnirea si cu Administratorul. Acesta fusese cel care si-a oferit serviciile si promisiunile inainte de toata situatia in cauza. Datorita unui eveniment cultural, s-a amanat intalnirea, am inteles-o in acel context. Am aflat doar dupa ce mi-am pus semne de intrebare ca nu vor sa publice carti pentru copii din cauza contrastului mare cu profilul cartilor publicate de ei, pentru adulti. Cum sa nu apreciezi asa onestitate?
Ideea imi apartine, era specifica seriei mele cu Papadiile. Oricum eu o am deja in varianta online din 2012-2014. Cu una am castigat Marele premiu al Uniunii Scriitorilor – iasi. Asta ca sa inteleaga si domniile lor ca standardul lor (in emailul de sambata spuneau ca manuscrisele mele au fost refuzate pentru ca nu s-ar ridica la standardul lor, dupa ce fata lor tremura de entuziasm ca voi lucra cu ei). Acum, ei numest includerea in portofoliul lor Inedita, iar in email ma ironizau ca as crede ca eu am inventat ideea de carti de colorat pentru copii. Editorul lor a uitat complet discutia noastra, cu graficianul de fata. Dar si-a amintit detaliile proiectului meu.
Potecuto, nu sunt sigur ca este Editura de acuzat, sau editorul. Eu inclin sa cred ca fata a prezentat la un moment dat ideea aceasta ca fiind a ei. Caracterul ei este de pus la indoiala oricum, pentru ca m-a mintit in mai multe detalii.
Eu nu am avut ideea aceasta inscrisa undeva pentru a fi protejata. Editura trebuia sa ma respecte din oficiu, desi fara un contract semnat inainte, numai caracterul poate face diferenta.
Eu mi-am dezvoltat oricum ideea. Ei au ceva incipient si oricum la ei e chiar izbitoare prezenta cartii.
Pot spune inca ceva – ii cunosc pe toti trei.
ApreciazăApreciază
Ştii, Cosmisian, eu îţi respect şi admir discreţia. În condiţiile astea, nu oricine ar fi tăcut aşa. Nu crezi că ar putea fi o practică şi că multe proiecte refuzate ar putea deveni ideea lor?
ApreciazăApreciază
Sper ca nu, inclin sa cred ca da. Vad pe multe siteuri ale editurilor o sectiune dedicata colectarii de manuscrise. Primim manuscrise, raspundem in termenul de … zile. Nu primesti nimic. Niciun raspuns, niciun respect pentru tine, ca autor. Sunt dintre cele care raspund si te clarifica – nu scrii bine, nu scrii pentru cititorii lor, nu te ridici la standardul lor. Aspectele de mai sus, si nu le spun aici pe toate, sunt foarte deranjante.
Pana la situatia data, nu am vazut niciodata ca o editura sa iti refuze dupa discutii entuziasmante manuscrisele, pentru ca nu se potrivesc profilului lor, ca mai apoi sa publice ei ceva pe ideea manuscriselor tale IN REGIM PROPRIU. O editura isi poate rezerva dreptul de a refuza orice manuscris, cu sau fara explicatii. Dar sa te refuze ca ai materiale pentru copii care sunt in direct conflict cu 18+, apoi sa publice exact ce doreai tu la ei, asta este scandalos.
ApreciazăApreciază
Sigur că este scandalos! Tocmai de aia nu trebuie să laşi lucrurile aşa.
ApreciazăApreciază
Nu pot face mai mult. O idee neprotejata nu este subiectul unui proces. O editura ar fi trebuit sa respecte un autor pana la cel mai inalt grad. Ei nu stiu asta. Pot face doar atat. Si, sper ca cei care inteleg despre ce editura este vorba, sa le ofere respectul cuvenit. Iar autorilor, succes in colaborarea cu editura.
Daca as scrie direct despre ei, acesti ar putea sa ma dea in judecata pentru defaimare, iar legislatia din Romania, fara sa am dovezi clare ca ei au vorbit cu mine, fie ii va da dreptate parasului, fie va clasa cazul ca irelevant, iar eu tot nu am acces la dreptate. Iar ideea de drept de autor inca nu este foarte bine conturata in lege, iar practica din tara a dovedit ca se plagiaza la cel mai inalt nivel. Cat despre cele intamplate, le regleaza viata. Aici am tras un semnal de alarma dupa ce am vazut ca nu ai cu cine vorbi la ei.
Pare stupida situatia 🙂
Este de mentionat ca nu toate editurile fac asa ceva. Exista neajunsuri mari in industria de carte, dar situatia de fata o cred izolata. Editurile cu care colaborez acum sunt demne.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am vazut in ultima vreme si eu niste exemple de lipsa de originalitate care m-au dezgustat. E foarte urat sa iei ideea cuiva si sa o folosesti apoi in propria promovare, e total lipsit de caracter. Da, e permis sa ne inspiram unii de la altii, dar sa spunem atunci cand o facem si sa o aliniem la stilul nostru. Daca doar copiezi stilul cuiva, inseamna ca n-ai nicio personalitate, nimic de zis de fapt. Forme fara fond.
ApreciazăApreciază
Cand trimiti un manuscris unei edituri, apoi dezvolti ideea proiectul la cererea ei, esti abandonat fara explicatii, ulterior ti se spune ca profilul editurii nu poate include literatura pentru copii si, pe neanuntate iti vezi ideea preluata, declarata de editura ca inedita, dar ti se spune ca esti arogant crezand ca tu ai invoca originalitatea pe care ei o promoveaza ca fiind a lor, esti dezgustat. O editura de acest fel este o dezonoare. Nu vorbim de oameni care nu ar sti ce inseamna drept de autor si respect pentru ideile altora, cu care ai putea colabora.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imi pare rau ca ti s-a intamplat acest lucru. Dezamăgitor. Eu cred nu vor avea succes cu acest proiect. Am credință că Doamne-Doamne nu doarme.
Ce pornește fara fundație, sigur se va dărâma
ApreciazăApreciază
Vero, tu ma stii. Eu nu le doresc raul ca mi-au luat ideea. Fata de la editura are amnezie totala, desi isi aminteste ca a dorit sa public proiectul la ei.
Trebuia sa ma limitez, sa semnez si eu un contract inainte sa vorbesc, sau sa il las in plata lor. Am fost naiv, ei se mandresc pe siteul loc ca ideea e inedita, asta e. ‘Ideea’ este intotdeauna varful comunicabil al unui plan facut in detaliu. Daca ei si-l dezvolta pe al lor, foarte bine. Pe al meu il dezvolt in tacere si sper ca in scurt timp sa vin pe piata cu el la un nivel pe care ei nu si-l vor permite. Ce voi face ei este dincolo de bani.
ApreciazăApreciază
Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat, cu atat mai mult cu cat se pare ca nu mai poti face nimic…
ApreciazăApreciază
Preluarea de idei este o practica umana foarte cunoscuta. Uneori, daca ideea nu e in capul potrivit, chiar este bine ca cineva o preia. Nu este acelasi lucru cu o editura care te ia la povesti, apoi nu te publica, dar apare in regim propriu cu o publicatie care urmeaza pasii definiti de tine. Cum spunea cineva, sa speram ca le va folosi copiilor, iar noua ne va servi drept lectie anti-ignoranta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
la asta ma gandeam si eu, ca totusi e vorba de o editura. Dar, asta e, sa speram ca beneficiarii ideilor tale vor fi totusi copiii.
ApreciazăApreciază
Cine ma cunoaste, stie ca nu sunt orgolios. Insa, fara principii, nici termodinamica nu functioneaza 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu orgoliul nu pot decat sa te cred pe cuvant si, culmea imi amintesc oaresce si despre termodinamica si principiile ei, tangential ce e drept, dar imi amintesc
ApreciazăApreciază
🙂 ma fac si eu haz de necaz 🙂
ApreciazăApreciază
Aoleu, îmi pare rău…
ApreciazăApreciază
Cand mi-am gasit o poezie scrisa in 2012 pe profilul a doi indivizi, ambii scriind-o in 2016, am spus ca daca eu, ca autor al poeziei mele nu mai sunt autor, atunci sunt un fel de nostradamus poetic, profetind ca peste patru ani, cineva va scrie fix poezia aceea.
In acest caz, pot spune ca eu sunt doar un idiot 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of, tare aiurea… scriem aici pe blog dar cine știe unde ajung textele noastre…
ApreciazăApreciază
In acest caz este vorba despre o idee de publicare a cartilor pentru copii, discutata peste o ora cu editura. Aveti dreptate, ca autor in Romania esti uneori confundat cu un neajutorat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda- e strigător la cer!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper ca tinerii autori sa invete din greselile noastre. Exista un val tot mai serios de tineri scriitori, care inca nu-si vad valoarea, cad prada unor edituri care nu au principii. Piata de carte din tara asta chiar este un colaps cu multe capete bolnave.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
nu mă speria…
ApreciazăApreciază
Voi gândi de câteva ori pasul acesta!
ApreciazăApreciază