Despre oameni
dintr-o carte nouă pe care o scriu cu entuziasm
– Cișmigiu, o Parc drag! Șoptise acesta, de parcă ar fi avut în sfârșit un dram de recunoaștere a Bucureștiului. Să fi fost acesta un rătăcit din capitală și să nu îl caute nimeni? Aura avusese adesea senzația că acest refugiat al destinului este ca un premiu de mare valoare pe care nu îl revendică nimeni din lipsă totală de apreciere….
Oare nu de multe ori ni se pare că liniștea de pe chipul celor trecuți prin viață este ca o soră geamănă a ignoranței? Nici prin gând nu i-ar fi trecut cuiva cine este acest domn pierdut de propria lui istorie.
© Cosmisian
Foto: google
Cosmisian - Neoproză „smart emotional” 
Cred cu tărie că va ieși o carte pliată pe emoțiile multor cititori, printre care mă număr și eu. Nu voi uita niciodată Cișmigiul, cel mai frumos refugiu din perioada școlii bucureștene.
ApreciazăApreciază
Va multumesc. Personajul meu poposise in Cismigiu. Sper sa dezvolt popasurile acestuia. 🙂
ApreciazăApreciază
Orice regăsire bună începe cu un aliniat ..și o bancă. Să fie gândul și timpul blând și molcom cu autorul și opera sa!
ApreciazăApreciază
Ce frumos gand. Asa sa fie. Si curent la PC si lumina pe ecran si taste functionale. Restul chiar vine de la sine.
ApreciazăApreciază
Liberalizarea energiei fie cu tine și sinele lângă, companion și nu rest 🙂
ApreciazăApreciază
Despre oameni și băncile parcurilor. Spor la entuziasm și scriere!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am scris o parte, am gandit intreaga carte, sa vedem in cat timp o scriu. Incep sa ma regasesc…
ApreciazăApreciază