Potecuța despre „Mariette – Muza și Inspirația lui Jules Verne”, în curând la Editura Siono
Ce faci atunci când vezi un copil care cade şi se juleşte la genunchi? Dacă acel copil este o Fetiţă cu două codiţe la fel, cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să nu intervii cu nimic, pentru a nu schimba destinul care se scrie sub ochii tăi.
Mariette este o lume formată din mai multe lumi, un labirint în care Timpul şi Destinul se întrepătrund şi apoi se risipesc, asemenea unei păpădii atinse de vânt, între trecut şi clipa prezentă, făcând între ele o punte ieşită dintr-o călimară a cărei cerneală ascunde mistere şi secrete.
Când Naratorul şi Firul Naraţiunii devin personaje într-o poveste în care se pot rătăci cu uşurinţă şi asistă neputincioşi la derularea evenimentelor, incapabili să-şi ajute propriile personaje, te întrebi dacă nu cumva şi tu eşti parte din tot acest carusel în care o fetiţă cu două codiţe la fel te ia de mână şi-ţi zâmbeşte fix atunci când crezi că nimeni nu te poate vedea.

Şi ce i-ar mai putea rămâne de făcut unui narator care nu mai poate schimba naraţiunea?
„Tăcerii i-aș face un trup cu mai multe inimi, ca să i le rănesc în fiecare zi, pe rând, ca să o scutur de dorințele ei ce o leagă de om. La final, i-aș da o inimă de copil și aș învăța-o să zâmbească.”
_______________________________________________
Despre Potecuța vorbesc zecile de poezii și sutele de postări-jurnal pe care le puteți citi pe blogul ei.
Poteci de dor
„Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu” – Oscar Wilde
ganduri venite de la o alta inima de copil.
♥️ Potecuta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Inima de copil care:
`Ceața și-a sărutat sora mai mare, oceanul, apoi s-a ridicat lent pentru a se disipa pe parcursul întregii zile. Abia ce se despărțise de suprafața albastrului nesfârșit, că am și văzut un lucru neașteptat. Palmele unei femei trecute prin viață s-au apropiat tremurând spre apă. O vreme au stat fără a o atinge, apoi am văzut o altă pereche apropiindu-se, mai întâi de palmele bătrânei, apoi de apă. Eram tare nedumerit de scena ce se desfășura în fața ochilor noștri. Cea de-a doua pereche de palme avea forma unei penițe ce a scris până și-a tocit sufletul. Aș spune că pe ea erau încrustate semnele unui Fir al Naraţiunii, unul care a ajuns aproape de finalul poveștii.` (Mariette, Cap. 20)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase!
ApreciazăApreciază
Cuvintele frumoase au venit din partea ta. Multumesc. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană