Ce carte scriu acum – „Țara minunilor ce țin”

Ce carte scriu acum „Țara minunilor ce țin”

Ca o continuare și dezvoltare a cărții „Aventurile melcului zburător și ale Pikralidei, păpădia Lunii”, cartea „Țara minunilor ce țin” se scrie din aprilie frumos, cu o abordare nouă, de care eu sunt încântat. Fiecare capitol aduce o nouă poveste, inedită, aș îndrăzni să spun că e chiar neabordată în acest fel încă.

Manuscrisul „Aventurile melcului zburător și ale Pikralidei, păpădia Lunii” (2014), s-a dovedit a fi unul foarte dificil de publicat. De fiecare dată când am dorit să o fac, și chiar am încercat asta, am întâmpinat numai dificultăți, iar atitudinea editurilor față de carte a fost dezarmantă. Ce fac eu când nu îmi pot îndeplini aspirațiile literare în materie de publicare? Mai scriu o carte. Pe cea menționată, am început-o în aprilie, am scris până în 70% din cât îmi propusesem să scriu în cele patru părți. Este însă foarte posibil să îi adaug o nouă parte. Cred că aceasta va fi prima carte pe care nu o mai scriu doar ca să fie publicată, ci ca să pun în valoare fiecare idee care se potrivește temei. Vreau să mă epuizez de idei, iar acest lucru nu se va întâmpla prea curând.

În partea a patra, Frezia, rămasă pentru o vreme singură datorită unui incident în urma căruia îi este absorbit viitorul soț într-un Zid, pe care l-am numit Orizont, plămădește un om din lut nears, care se dovedește a fi cu mult mai mult decât l-a dorit iubitoarea de artă, Frezia. Plecat într-o misiune specială, acesta se regăsește în prezența Pikralidei, prima păpădie care a ajuns pe Lună. Ar fi atât de multe de spus despre întreaga poveste, însă acum doresc doar să vă las o secțiune pentru lectură.

„Orizontul este infinitul în forma accesibilă omului”

Din capitolul: Strălucirea Lunii este un spectacol al pikralidelor luminii

„La final mi-a vorbit despre o fetiță de dincolo de zid, chiar dincolo de lumea pe care o conține zidul. Mi-a cerut să călătoresc spre lumea ei pentru a-i oferi semințele de păpădie luminie, acum plantate în mine. Dar despre această călătorie cu siguranță voi vorbi cu altă ocazie. Primisem asigurări despre surpriza făcută de revenirea băiatului în mica lui comunitate. Nu își amintea nimic despre săptămânile petrecute în interiorul zidului. Frezia nu își dorea nimic altceva decât pe el și promisiunea că se vor căsători curând.

*

Noaptea s-a disipat în joaca stelelor, care mai de care mai curioasă de modul în care o asemenea poveste se scrie. Să privească spre omul de lut ce a trecut fără dificultate în cealaltă parte a zidului spre Țara minunilor ce țin, împăpădiat cu o mulțime de pikralide nestăvilite, mustind a dorințe gata de a fi îndeplinite, sau spre lumea de dincolo de orizont, acolo unde mai noii noștri protagoniști, unul rătăcitor prin zid, recuperat fără amintirea săptămânilor în care a fost rătăcit, altul, sau mai exact, o alta, plămăditoarea omului de lut, pe care l-a înzestrat fără să știe cum, cu o multitudine de trăsături umane, mai toate fiindu-i foarte cunoscute, ele reflectând-o.  

Dinspre stele, orizontul nu pare la fel ca pentru lumea Andrei. Oamenii și-au definit infinitul în termeni mult mai ușor de acceptat. Orizontul este forma asimilabila a infinitului, pe care omul o privește cu admirație și la care aspiră, neștiind că există o lume dincolo de simpla limitare impusă infinitului. Că din acea lume au fost făpturi ce au încercat să treacă de zid, sau prin el, spre Țara minunilor ce țin, nimeni nu știa, pentru că omul nu știa nici măcar de existența unui loc unde minunile țin, fără a se risipi, fără a se topi în priviri aplecate în pământ.

Dinspre mările și oceanele care îmbracă Pământul, orizontul este locul pe care îl caută marinarii, prietenii lunii și al stelelor. Când călătorești spre orizont este de preferat să îți păstrezi privirea spre stele. Te vor ghida fără greș, până orizontul se topește și devine o ființă căreia i-ai luat un inel de logodnă, pe care ai sperat să i-l oferi cu un genunchi aplecat în pământ. Fiecare poveste poate avea o cu totul altă frumusețe când singurul lucru pe care ți-l amintești este o călătorie într-o lume de care nu știi nimic, dar din care ai luat un inel pentru fata pe care o iubești.

Zilele se scurgeau cu greu pentru tânărul care a bravat în fața fetei pe care o iubea, pășind în Zid. L-a întrebat de lumea în care intrase, l-au rugat să le spună dacă a mai întâlnit oameni, dar toate acestea erau lipsite de sens, neinteresante prin comparație cu Frezia. Dinspre ea venea multă bucurie, căldură și parfum. O visa adesea, poate și pentru că zâmbetul ei îl răvășea de la prima clipă în care îl vedea.

Visele sunt cea mai scurtă cale de a mărturisi iubiri încapsulate în teamă. Și visa…”

Mulțumesc că mă citiți.

© Cosmisian

8 gânduri despre „Ce carte scriu acum – „Țara minunilor ce țin”

  1. ane august 28, 2022 la 19:00 Reply

    „Strălucirea Lunii este un spectacol al pikralidelor luminii” Păpădiile ajung mai repede pe Lună, omul cu bicicleta mai greu. Frumos tare!

    Apreciază

    • Cosmisian august 29, 2022 la 08:54 Reply

      „Papadiile sunt peste tot, nu-i asa?” intrebase Andra. La acea vreme nu stia ca pikralida/puful de papadie se înradacina în inima Lunii, daca ai putea spune ca o papadie se inradacineaza. Este mai usor pentru un melc cu aripi sa ajunga pe Luna, decat pentru om.
      Multumesc.

      Apreciat de 1 persoană

      • ane august 29, 2022 la 11:17 Reply

        Prof. nostru de matematică ne spunea ”mai tâncilor voi o să plecați pe lună cu bicicleta” 🙂

        Apreciază

        • Cosmisian august 30, 2022 la 10:33 Reply

          S-a intamplat ca ieri sa nu poate fi lansata naveta spatiala Orion, ca am fi ajuns iar pe Luna. Cu sau fara bicicleta, curand se va lansa din nou. Cred ca pe 2. Programul spatial Artemis va trimite pe Luna o naveta. Poate ca vreunui pilot ii trece prin cap sa duca si o bicicleta, dar la ce praf e pe acolo 🙂

          Apreciază

      • ane august 29, 2022 la 11:19 Reply

        O să cumpăr cartea, o să urmăresc când apare. Avem nevoie și de astfel de scrisuri.

        Apreciază

        • Cosmisian august 30, 2022 la 10:35 Reply

          Sper sa o termin anul acesta si sa o public in 2024. Intentionez sa public Ciornele unui scriitor tacut inainte.
          Voi anunta aici cand apare. Va multumesc.

          Apreciat de 1 persoană

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: