O nouă carte la Orizont: „Ciornele unui scriitor tăcut”

O nouă carte la Orizont: „Ciornele unui scriitor tăcut”

44. Amprente lăsate de cititori pe sufletul cărților

„Unul dintre cele mai deosebite lucruri când vine vorba de manuscrise este tăcerea. Cărțile se scriu în tăcere, manuscrisele se citesc pe ascuns, iar acest lucru este ca o noapte pentru stele. Cei care adorm prea devreme, care nu privesc niciodată spre înaltul cerului, nu realizează că noaptea, oricât de densă ar fi, niciodată nu va putea ascunde lumina, oricât de departe ar fi ea de lumea noastră. Orice scriitură are nevoie de o noapte densă pentru a-i fi rupte legăturile cu limitarea pe care o are de la însuși scriitorul.

…

Mi-am ceruit paginile ca să le feresc de disiparea cuvintelor, poate și pentru că nu le vedeam ca posibile cărți. Le-aș fi lăsat prizoniere ale trecerii timpului, avându-le sub protecția unui birou cu o varietate surprinzătoare de a tăinui scriituri. Sau, dacă ar fi să fiu onest, acest birou era o mașinărie a timpului pe care a inventat-o tatăl meu pentru a transporta mintea fiului lui într-un viitor cu care să se potrivească mai bine. Cea mai înșelătoare ființă este încrederea. Îți oferă siguranță în cel mai convingător fel. Te face să nu te gândești niciodată că ai putea ajunge la cititor, seducându-te să îți oferi ciornele pe care doar tu le știai, unei creaturi, aparent inofensive, numită hârtie. Ai crezut că albul ei înseamnă tăcere, că tu scrii și hârtia va deveni la fel de tăcută precum ciornele cu care erai tu obișnuit. Și a făcut asta o vreme, două, un timp ce părea nesfârșit.”

Publicare estimată pentru primăvara lui 2023

© Cosmisian