Recenzie: „MARIETTE – Muza și inspirația lui Jules Verne”, de Marina Costa

Recenzie: „MARIETTE – Muza și inspirația lui Jules Verne”, de Marina Costa

MARIETTE – Muza și inspirația lui Jules Verne
de Cosmisian
192 pagini
Editura Siono, 2022
ISBN 9786306509027

Cosmisian este unul dintre scriitorii români contemporani cu o voce și un stil proprii, ușor de distins, transformând cuvintele în muzică fără note și literatura într-o nouă artă. Își denumește stilul neoproză smart emotional și mărturisește public: „Metafora este Sublimul tradus pe înțelesul meu”.

Într-adevăr, în toate cărțile sale de până acum („Mouelle Roucher – Dezliterarea pe fuior de timp”, „Lucette – Viața dincolo de imunitate zero”, „Toamna este o ciornă rescrisă” și cea pe care o recomand în prezent), dacă ar fi așezată altfel în pagină, proza sa poate deveni ușor poem epic în vers alb, iar emoțiile autorului, redate astfel încât să rezoneze direct în sufletul cititorului, sunt întotdeauna prioritare față de acțiune.

Am găsit, în „Mariette – Muza și inspirația lui Jules Verne” alte două trăsături comune cu cele două romane care au precedat-o, pe lângă cele enumerate mai sus: toate trei au un personaj principal cu un nume de rezonanță franceză și toate trei pun dragostea în prim plan, însă fiecare dintre ele o altfel de iubire cu turnuri misterioase, izvorâtă din alte aspecte existențiale care constituie excepții la cotidianul cu care suntem obișnuiți.

Prefața este semnată de scriitoarea Petruța Petre, care afirmă că povestea este un labirint cu surprize. Într-adevăr, principala surpriză este tehnica de povestire. Pe lângă metaforele ce transformă povestea în poezie, sau poate chiar într-o magie a vorbelor, naratorul practică metareferința, intervenind în poveste, împreună cu Firul Narațiunii, personificat – sau, uneori, aceștia doi se mulțumesc să asiste la desfășurarea acesteia:

,,M-am abținut cu greu să nu intervin. Cu toții știm dacă Naratorul îi permite Firului Narațiunii să intervină pentru a-și salva personajele, doar pentru c-ar putea să le schimbe destinul.”

M-am adâncit în lectură, curioasă să înțeleg legătura dintre fetița cu două codițe la fel, pasionată de cărțile lui Jules Verne, și scriitorul căruia se pare că i-a devenit muză, plus rolul personificărilor Firului Narațiunii și Naratorului. În paginile cărții, realitatea se împletește cu visul, în noi incantații magice, implicând un manuscris tainic al lui Jules Verne, o călimară cu cerneală, un joc vechi de șah și un dans subtil între prezent și trecut, între România și Franța:

„Nimeni nu știe cum părinții fetei au ajuns în posesia unei călimări, a tablei de șah și, mai presus de orice, cum de în familia lor s-a născut o fetiță cu codițe, un soi de Colier despre care Manuscrisul 66 era plin. Chipul ei era ca revărsatul Neașteptării.”

Mariette este o fetiță cu două codițe la fel… doar că ea nu este la fel ca ceilalți, ci suferă de Sindromul Down. Se joacă, citește, îi place șahul, o fascinează poveștile și aventurile… dar, când se îmbolnăvește, doctorilor le este greu s-o ajute. Pe unii nu-i interesează, pe când alții recunosc direct că încă nu se cunosc suficiente detalii despre acest sindrom, care să poată fi aplicate în cazul ei. Și totuși, părinții ei o iubesc și se zbat pentru ea, iar, de peste timp, scriitorul pe care îl admiră ea cel mai mult, un om care, la vârsta copilăriei, s-a confruntat cu altfel de discriminări și necazuri, dar o poate înțelege, îi trimite o vibrație în ajutor…

Lumea noastră este mai frumoasă cu cartea despre Mariette, așa cum lumea părinților ei era mai frumoasă cu fetița cu codițe… Vă las să-i descoperiți misterele prin lectură!

__________________

_______________________________________________

Recenzie scrisă de Marina Costa, a cărei recomandări de carte mi-a adus și mie, autorul, o lumină nouă asupra propriei cărți.

https://solpicador.wordpress.com/

#autoriromani #autoriromanicontemporani #scriitoriromani #scriitoriromanicontemporani #cosmisian #mariette #recomandaredecarte