8 martie 2023 – Doamna Madolen, o doamnă a cărților

8 martie 2023 – Doamna Madolen, o doamnă a cărților

Spre finalul zilei am reușit să îi vizitez pe bunii mei prieteni, soții Madolen (Așa i-am numit în cartea Mouelle Roucher). Două zambile de culori diferite, doi pupici doamnei, o ciocolată și o carte. Nu o poți vizita pe doamna fără o carte. Am ales pentru această vizită deosebită cartea „Promisiuni Pe O Frunză De Arțar”, de Em Sava.

Câteva impresii despre această vizită pe care nu mi-aș fi iertat-o dacă nu aș fi făcut-o:

Soții au peste 80 de ani

Doamna este în pat de trei ani, aproape imobilizată. Îi vizitează cineva pentru că există acel contract… dar nimic de suflet, spunea chiar doamna.

Când am ajuns, pentru că a fost o vizită neanunțată, doamna a fost prinsă cu o carte în mână. Citea la 8 seara. Un francez al cărui nume ne-am ostenit amândoi să îl pronunțăm. De jur împrejur numai cărți, suprapuse, în două rânduri, pe orice suprafață pe care se puteau așeza cărți. Citite. Prețuite. În celelalte camere la fel. Spre holul central un pick-up vechi cum am dezmembrat și eu acum 35-40 de ani în urmă pentru a-i fura difuzorul. Discuri de vinil. Ordine impecabilă.

Conversația a durat 40 de minute, am ascultat mult, am zâmbit. O doamnă la 80 de ani are câteva temeri. Să nu paralizeze. Să nu orbească, pentru că viața fără lectură ar fi un chin. Să nu îi fie aruncate cărțile la topit, cum a spus dânsa, după ce moare. Mi-a spus și de ce crede că asta se va întâmpla, pentru că, nu-i așa, cei care te îngrijesc pentru casă nu sunt așa de interesați de tot, au și ei limite. De exemplu, nu vor cărțile tale.

Cu lacrimi în ochi îmi povestea despre etape ale vieții în care nu și-a cumpărat rochii sau alte lucruri specifice unei doamne, pentru că și-a luat cărți. Cărțile sunt sufletul dânsei.

A, am uitat să spun despre Librăria La Două bufnițe. Este locul unde doamna obișnuia să petreacă timp pentru a-și cumpăra cărți. Deși băiatul de acolo era foarte drăguț, că era, a fost refuzat să ajute o doamnă de 77 de ani. A stat o oră și s-a bucurat să atingă, să răsfoiască și să cumpere cărți. Și-ar mai dori să meargă acolo, că poate sta sprijinită în baston pentru așa vizită.

Doamna, banii și serviciul. Mi-a spus că pensia ei este mică și a primit cardul de energie. Nu ar fi fost o idee bună să îi ofere 700 de lei că și-ar fi cumpărat cărți. Nici să lucreze într-o librărie nu putea, pentru că ar fi arestat-o. Nu s-ar fi putut abține să nu își ia toate cărțile de acolo.

M-a întrebat și de Em Sava, dacă e bună. I-am spus că îi va plăcea cartea aceea și că eu prefer să fac cadouri carte scrisă de autorii români.

O parte a durerii din sufletul dânsei a fost exprimată pentru părinții și bunicii care nu își cresc puii în lumea lecturii.

Ce mi-aș dori eu?

Să trăiască cât mai mult doamnă mea, Madolen.

Să se poată plimba din când în când.

Să i se facă o recepție frumoasă la Librăria de suflet, La Două Bufnițe.

Să nu i se topească iubirile, cărțile. Aceasta, știți voi… după…

© Cosmisian

Foto: Cristina Apostol