Veronica Balaj: IARNA, PERSONAJ LITERAR
Antologie Siono 2021 a
Am primit în dar, în luna darurilor, două volume de proză, însumate în două antologii având ca subiect iarna. Editura care și-a asumat acest lucru se numește, poetic, SIONO București. Nici nu cred că e necesar să le numesc, volumul prim și volumul următor. Ambele, din punct de vedere artistic, sunt pe același palier. Admirabil. Îmi îngădui să fac referire la acestea în ordinea în care le-am lecturat: volumul cu fond roșu pe copertă, intitulat „Litere pe fulgi de nea – Povești de iarnă, /Break the ice”, Editura Siono, București, 2021, cu o prefață semnată de Issabela Cotelin și volumul albastru, „Șotron pe zăpadă, /Let it snow”, aceeaşi editură și an de apariție, cu o prefață semnată de Em Sava.
Volumul roșu, să-l numim așa oarecum convențional, pentru diferențiere, cuprinde, după cum precizează și titlul, povești despre iarnă. Ne întâmpină nu mai puțin decât 30 de autori: Paula Bârsan, Cristinne C.C., Emil Călinescu, Antonela Chezan, Margareta Cloșcă, Cosmisian, Andreea Cristea, Caliopi-Alina Dinu, Cristina Dinu, Ellen G. Dombrov, Ela E.H., Irina Georgiana Filip, Corina Finta, Simona Gânj, Alina Gheorghe, Diana Gole, Denisa Grigoraș, Fabiola Ion, Dana Maria Jugăurs, Lilioara Macovei, N. Marianne, Oana Elena Pană, Petruța Petre, Florina Popa Dumșe, Limona Rusu, Ioana Serota, Monica Stan, Bianca Timșa Stoicescu, Vali Șerban și Teodora Vescan.
Din start, prefața care poartă semnătura Issabelei Cotelin ne acroșează plăcut. Putem aluneca în lectură ca pe o pârtie de gheață, când avem patinele bine fixate. Și, mai ales dacă știm să facem volute (aici, de imaginație), dacă știm să facem slalomuri printre întâmplările și stările puse în pagini de către autor/autoare.
Întocmirea unei antologii, se știe, presupune respectarea unor reguli obligatorii, în prim plan fiind calitatea artistică a scrierii. Celelalte coordonate își au și ele importanța lor, dar primează acest deziderat. Așadar, selecția textelor trece printr-un prim filtru. Acceptul de a face parte din acest conglomerat de întâmplări, personaje, stiluri, care imperios vor trebui să aibă ca temă referențială iarna, egalează cu girul acordat autorului. Prefațatoarea, inventivă, compară demersul cu un concert de cameră. Aceasta sugerează din nou exigența de la care s-a pornit în alcătuirea volumului.
Dacă ar fi să analizeze cineva cele 30 de proze scurte, pe fiecare în parte, ar da la iveală o nouă carte. Tematica este unică, dar imaginația creatorilor de literatură nu are bariere. Liantul tuturor textelor este, firește, iarna. Iarna, cu hlamida sa albă, devine personaj în diferite ipostaze și, totodată, este cadrul care asigură desfășurarea poveștilor. Zăpada, fulgii de nea, frigul, gheața, sunt elemente compensatorii pentru definirea cadrului. S-ar putea spune, da, lucru firesc. Nu are cum altfel să se închege o țesătură epică în jurul temei propuse dacă nu ar fi luate în seamă elementele menționate ca fiind absolut necesare. Ele dau tonul, susțin tonalitatea, dau coloratura, susțin sugestia stărilor care mobilizează povestirea. Apropo de tonalitate și stări, în derularea subiectelor vom fi părtașii unor trăiri care mai de care mai atractive. De menționat că din niciuna nu lipsește însă iubirea. Oricum ai întoarce textul, iubirea este suport și esență vitală, într-o formă sau alta: cu sărbători în varii sfere geografice și, mai ales, cu amintirea iernilor la bunici, a vieții la bunici, toate devenind poveste sau Dorință de Crăciun, cum se intitulează și textul semnat de Ela E.H.
Iubirea și iarna, două realități din mixajul cărora nu poate ieși decât o… poveste de viață.
Iubirea este eșafodaj și farmec. Structură și esențializare a vieții.
Iarna, deși nu poate fi decât anotimpul rece, nu poate încremeni flama iubirii oricât s-ar strădui. Fie că este vorba de amintiri, venirea pe lume a unui nou membru în familie, (Puzzle de iarnă, de Paula Bârsan, textul care deschide volumul), fie că vom hălădui prin zăpezile Canadei și poveștile fantaste ale oamenilor dintr-o anume zonă, (Asasinii iernii, de Cristinne C. C.), fie că urcăm în metaforă și sugestie absolut fermecătoare, atingătoare la suflet, precum în proza (Fiicei mele Perseida) semnată de Cosmisian, unde fiica este simbolic prezentată ca o creație a iernii. Și etapele vieții sunt marcate tot de acest anotimp care, deși plin de alunecușuri înghețate, nu înfrânge iubirea: Prima lacrimă din viața ei a fost un fulg de zăpadă. Metafora textului merge mai departe și fulgii de nea, în zborul lor, spune autorul, sunt o sugestie a libertății. Viețuitoarele, păsările de data aceasta, sunt parte din poveste. Legătura ființelor vii cu zăpada albă, și când munții țin valea în mână, (superbă comparație în care autorul, Cosmisian, excelează), atrage cititorul către esență, către primordialitatea existenței. De fapt, autorul este cunoscut datorită volumelor sale de proză, în care povestea și fantazarea sunt foarte ingenios legate. Autor prezent și în librăriile Cărturești, alături de colegii publicați de Siono Editura, susține aici tematica propusă printr-o proză scurtă cu inserții poematice.
De luat în seamă, înscrise sub același simțământ al iubirii și amintirilor sunt și povestirile din copilăria cu ierni de neuitat, care intră în parcursul datinilor emblematice. Numim câteva autoare și titlurile textelor: Denisa Grigoraș, Crăciunul mi-a redat nemurirea, Ceasul, de Corina Finta, Povestea oricărei treceri, deLimona Rusu și, chiar dacă iernile nu mai sunt ca altădată, noi, oamenii, ignorând forța naturii, trebuie să le luăm în seamă și pe aceste ierni care sunt ale noastre. Mai serbede, mai fără muzică stelară, dar nu pot fi scoase din calendare, idee sugerată în A fost odată iarnă, text semnat de Cristina Dinu.
Personajul iarnă joacă multe roluri în acest volum și mereu, oriunde ar fi, dincolo de ocean în capitala care nu doarme niciodată, New York, sau într-un cătun unde mai trăiesc, mai respiră poveștile magice, nesufocate încă de informațiile venite prin mijloacele moderne de comunicare, iarna se dovedește un anotimp plin de sugestii și reper de inspirație artistică. Și dacă vine cu zăpada sa peste valurile mării, e un farmec dat de sărbătoarea Crăciunului oriunde ne-am afla. (După zece ani, Bianca Timșa Stoicescu).
Monotonia albului zăpezii nu-i decât de suprafață. În esență, zăpada poate sugera o lume specială.
Volumul al doilea, pe care l-am numit albastru, după culoarea predominantă a coperții, cuprinde 31 de nume de autori pentru care, de asemenea, iarna a devenit subiect: Daniela Alistar,cu povestirea Iubirea unui cupidon turcoaz//, Ami Ancelin, cu Andru și căsuța din globul de cristal//, Maria Andreescu, Cadoul zăpezii//Mihai Bălăceanu, cu textul, Iarna care mi s-a dat//, Cristina Centea, Azi nu ninge//Aurelia Chircu, O portocală de Crăciun//, Camelia-Maria Cîmpeansemnează proza remarcabilă, Fata cu vioara roșie//, Victor Cobzac, Povești la gura sobei//, Marina Costa propune textul cu titlu incitant, Crăciunul la Butoiul fermecat//, Issabela Cotelin, Interviu cu iarna//, Cristina Cristea, Rochia roșie//, Otilia Dima, Iernile noastre aveau miros//, Emil Larențiu Drăgoi, ne conduce spre vremi vitejești în textul Iarna haiducilor//, Cristina Dumitru, Prințesa de varză acră și de murături//, VeronicaDumitru, Flashback,// Nicolina Halgaș, Tabloul//, Lelia Iancu, Ascensiunea scorpionului pe alb de decembrie//, Clara Elena Marinescu, Închipuire sau realitate//, Alina Minea cu, Vis de iarnă//, Diana Mîndrilă, Ultima ninsoare//, Crina Pop, Molidul//, Oana-Andreea Răcaru, Urmele//, Theodora Savuli, Neînțeles//, Bianca Scurtul, O poveste despre Sfântul Nicholas, Madeira și destin//, Laura Sgârcitu, Câteodată, drumul către casă//, Liliana Simion, Ultimul Crăciun//, Mona Șimon, Călătoria//, Daniela Toader, Tunelul//, Irina Cristina Țenu, Poveste de iarnă cu parfum//, Almona Țilea, Corăbii, portocale și cafea, //Ileana Vlădușel, Umbre albe.
Desigur că acest florilegiu de titluri este un indiciu ferm al varietății de situații în care iarna poate deveni personaj, pretext de trăiri imaginate sau reale. E iarna în care sărbătorile Crăciunului sunt punct de atracție, în jurul căruia se țes povești de neuitat: unele fantasmagorice, altele postate în memorie ca amintiri.
Țelul celor două volume de proză scurtă cred că a fost atins cu prisosință. Iarna ca tablou existențial, surprinsă în derularea stărilor umane de pe mai multe meridiane a devenit un personaj plin de farmec în insolite întâlniri epice exprimate de autori mai cunoscuți, sau care abia acum s-au aventurat pe alunecușul creației literare.