„Manuscrisul din sertarul unui scriitor”
sau
„Melcul zburător și Păpădia lunii”
2014
Melcul zburător și-a făcut loc spre grădina dlui Constantinescu pe când Andra, nepoata mea, încă argumenta cu mine împotriva ideii că un melc poate fi zburător.
Iată și conversația:
Eu: Ai văzut? Un melc cu aripioare!
Andra: Cum să existe așa ceva?
Eu: Dar, de casă zburătoare ai auzit?
Andra: Păi din povești, da…
Eu: Dacă există casă zburătoare, cum melcul are și el una în spate,
de ce să nu aibă o casă zburătoare și el?!
Ca să îi dovedesc opusul, sau minunea, am luat-o de mânuță într-o poveste cu trei lumi.
1. Lumea Andrei, fetița crescută doar de tată, iubitoare de melci a căror cochilie era zdrobită de trecători neatenți. Cum de avea o asemenea pasiune? Tatăl ei îi povestea adesea despre un melc zburător. La acest capitol, aș avertiza părinții care inventează povești. Se poate întâmpla. Andra a primit în lumea ei un melc deosebit, nu datorită vreunei spărturi în carapace, ci a faptului că fusese ales involuntar de Lună pentru îndeplinirea unei sarcini supreme pentru un melc, lucru care ne aduce în a doua lume.
2. Lumea fantastică a Melcului Zburător care este însărcinat de Lună cu misiunea simplă de a duce pe lună un puf de păpădie deosebit, o fetiță de păpădie. Xandria, născută în lumea a două în același timp cu Mulfi, melcul zburător, pornește împreună cu Mulfi spre o lume specială, despre care auzise doar minuni. La acea vreme, Mulfi avea doar mâini și picioare. Să fim serioși, oricât de repede ar alerga un melc, pe lună nu se ajunge astfel. Iată și motivul călătoriei spre ceea ce eu numesc nu o lume, ci:
3. Țara minunilor ce țin. Aici au ajuns protagoniștii noștri, în căutarea misterului ce i-ar putea oferi lui Mulfi mult doritele aripi. Secretul creșterii aripilor? În carte.
Având în vedere că Melcul Zburător și Păpădia Lunii este „un manuscris ținut la sertar”, vă pot spune doar atât. Povestea s-a terminat atât de frumos, că ești tentat să verifici ce s-a mai întâmplat cu Mulfi după îndeplinirea misiunii.
Scot din sertar aceste pagini, cu desene cu tot. Desenele au menirea de a mă ajuta să nu uit despre ce am scris. Mă uit la ele și exclam: Aaaaaa!!! Despre asta am scris! Apoi, închid sertarul. V-am convins să mă însoțiți în această vizită finală în lumea Andrei? Pe ea am convins-o. Dacă nu vă conving astfel, voi fi nevoit „să scot de la sertar” întreaga carte.
„Dealul Cochiliilor de Melc și Puful lunar de Păpădie
Am trecut în viteză pe lângă dealul unde îți ascundeai cochiliile, diversele măști existențiale pentru un melc solitar, misterios și longeviv. Când vine vorba de melci, mi se umple imaginația de tot felul de scenarii, unul mai greu de conturat decât altul. Și, când trebuie să transpun ce imaginația creează, trebuie să apelez cu încredere la Mister Tuș Contur, acel conturator de vise pe care l-am descris cândva ca fiind cel care știe cum arată lumea personajelor din mintea mea.
Te-a alarmat sunetul imaginației mele în preajma dealului tău, crede-mă că știu. Te-au trădat pașii! Cine a mai auzit de pași de melc? Iată cum, trăsături unice ale unui melc zburător cu mâini și picioare fac din tine un năzbâtios melc, ce nu își poate ascunde urmele…
Din când în când primesc cărți ilustrate cu tine și Xandra, uneori colorate, alte ori doar contur plin de tuș cu formă de poveste. Și, le adun. Astă seară am un braț de ele. Oare dorești să le vezi? Ţi-ar aminti de Xandra? Sigur că da, cine ar putea uita o Păpădie? Am petrecut timp cu scriitorul, crezi că el a uitat-o?
Am adormit într-o noapte sprijinit de dealul Cochiliilor, acolo unde ai plantat puful de păpădie pe care ți l-a dat Xandra, un puf lunar de păpădie. Cine a mai pomenit până la tine puf lunar de păpădie? L-am mirosit, în neînflorirea-i și mi-am pus o dorință. Dacă ți-o spun, Mulfi, promiți că nu o spui decât personajelor demne de încredere? Și-aș șopti, dar melcii au urechi? Hi hi, ce nostim ți se flutură ochii când râzi, chiar ești amuzant. Oare cum arată un melc amuzat? Până la tine nu am văzut niciun melc bucuros. Oare melcii râd? Spui că da pentru că tu o faci?! Acum chiar ești nostim. Ce să însemne că un melc are urechile laterale și că nu există nicio diferență dacă stă cu fața sau cu spatele la tine, pentru că oricum aude? Tu chiar ești un melc cu suflet bun. Și nostim. Știu că am mai spus-o, dar nu e bai, că doar nu ai încetat să fii nostim.
Dorința mea este să simt adierea cuvintelor pline de polen de păpădie, să îmi simt inima arzând fără să mă tem că aș muri dintr-o asemenea cauză. Dorința mea este să fiu iubit cum cred că am fost, când timpul era doar o sfoară de care păpădia se ținea când venea la mine printre umbre dese de noapte. Stau și mă gândesc câte existențe am epuizat pentru a aștepta devenirea în care să nu mai fiu doar un capitol. Îmi doresc un tratament pentru amnezie păpădicească. Păpădia doar se iubește, nu se rupe pentru a face ceai din ea. Cine a mai auzit de ceai de păpădie? Ar însemna să bei ceai de Lună, fapt care ar duce negreșit la lunatită, iar mintea ți-ar lua-o prin cratere de lumină în căutarea eliberării.
Am lipit un timbru vocal de păpădie pe fiecare ilustrată, dar nu le-am așezat încă în cutia ta din coasta Dealului Cochiliilor de Melc Zburător. Am așteptat adierea unui văd răcoros de noapte, când mintea mea se desprinde treptat, lent de orice formă de constrângere prozaică. Cine a mai văzut un gând orfan fără de gânditor vorbind cu melci? Acum înțelegi de ce nu m-ai văzut? Pentru că sunt un gând, unul mic, dar recunoaște că te-a surprins câte știu despre tine. Ai vrea să nu mai existe ploaie? Ploaia este tot un gând. Când treci prin munți și nu dai importanță izvoarelor, plouă. Apa are o cale de a te face să o privești, iar aripile tale sidefii de melc vor deveni din nou un simbol al libertății de a iubi! Ai uitat cum ți-au crescut aripile? Xandria are încredere în iubirea ta! Iubește! Zboară! Dealul Cochiliilor tale ar trebui să strălucească în seara aceasta de la înflorirea păpădiilor lunare pe care le-ai cultivat.
În absența unui final, am ales să pun cartea în sertar.
Cu bine!”
© Cosmisian
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Cosmisian - Neoproză „smart emotional” 